Nu ma simt prea bine...Simt nevoia sa spun cuiva ceea ce ma apasa dar ca de fiecare data,imi vars oful scriind.
Cindva am scris pe o foaie citeva rinduri despre ceea ce simteam si constat ca si acum simt la fel:mi e sufletul ca un copac desfrunzit intr o zi cenusie si trista de toamna.Miini ucigase au lasat cioturi pe trunchiul sufletului meu...si nici nu mai stiu unde imi sint ingropate radacinile...Acum,a venit primavara pt toti ,numai in sufletul meu este vesnic toamna mohorita.M as fi bucurat sa vina macar iarna poate asa ar fi inghetat durerea asta cumplita ce o simt in inima...Imi vine sa pling,sa pling,sa pling...
,,...Stiu!Nascuta sa sufar am fost,
Iar visele,castele de nisip,sa fie vise.
Chiar si iubirea cind credeam c avea un rost
Mi a fost smulsa iar portile i mi au fost inchise.
Sa mai zimbesc?Nu stiu!Nu pot!
Prea multa negura imi este daruita...,,